Exerciții informale
Clasa intelectuală prin portretele lui Ferenc Deák
Expoziția propune o serie de intervenții, comentarii și intersectări despre reprezentarea intelectualității în timpul societății de clasă, având la bază un gen arhicunoscut: portretul. În ultimele șase luni, echipa noastră de proiect a digitalizat integral colecția de fotografii, aflată în Arhiva Minerva, realizate de Deák Ferenc, fotograf clujean activ pe scena locală în perioada 1960-1970. Din cele câteva sute de portrete ale unor reprezentanți ai intelectualității locale sau regionale, am selectat aproximativ o sută de imagini și le-am developat în laborator, utilizând negativele originale. În aceste portrete putem vedea scriitori, artiști, medici, actori și, în general, categorii profesionale care s-ar înscrie, considerăm noi, în clasa intelectuală. Motivul realizării acestora nu ne este complet cunoscut. Unele erau comenzi instituționale sau private, iar altele erau realizate probabil voluntar, de către fotograf, unor prieteni din scena culturală locală.
Portretele foto au fost realizate de Deák în timpul unei perioade de extindere a activităților informale care ofereau soluții pentru un mediu cu resurse limitate. Dacă suntem atenți la ele, asemenea portrete pot fi întâlnite și astăzi în spațiile instituțiilor de stat. Ele nu prea apar în alte spații și contexte. A le analiza din nou, din perspectivele prezentului, și a ne confrunta cu ele sub forma unei practici informale ni s-a părut o ocazie ce nu trebuie ratată.
Acestor fotografii li se alătură o serie de portrete de teracotă realizate de sculptorul Benczédi Sándor, care oferă alte posibilități de problematizare a intelectualității. Aceste sculpturi au fost publicate în revista Utunk, în rubrica Sculpturi la marginea drumului, unde puteau fi văzute de zeci de mii de oameni. Primul contact al publicului de atunci cu aceste sculpturi a fost probabil exclusiv prin fotografiile din revistă. Din cele cca. 200 de portrete cunoscute, Ladó Ágota a selectat 20 de portrete care sunt prezentate astfel încât vizitatorul să fie cel privit de intelectualii de odinioară.
Factorul cel mai important în alegerea acestor portrete ca punct de plecare în construirea expoziției a fost tocmai recunoașterea rupturii istorice dintre intelectualitatea din portrete și cea actuală. Portretele expuse dobândesc importanță prin faptul că ele par a imortaliza statusuri și roluri ale intelectualității pe care astăzi nu le mai regăsim la fel. Ne interesează felul în care a fost și este reprezentată această clasă, cum a acționat în interiorul ei însăși sau în relație cu societatea și cu puterea politică. Pentru elaborarea și, în general, punerea unor asemenea întrebări am invitat în proiectul nostru artiști, cercetători și jurnaliști care documentează, prelucrează și mediază informația relevantă, făcându-și publice comentariile și observațiile.
Matei Bejenaru a realizat o cercetare legată de colecția de imagini a unui fotograf din Iași care a surprins scena culturală locală a anilor 1970-1980. Claudiu Cobilanschi s-a confruntat cu dificultatea de a realiza o serie de portrete ale unor studenți la matematică. Kispál Ágnes-Evelin și Kispál Attila lucrează cu fotografii de urmărire în care apare intelectualitatea locală. Alexandru Polgár chestionează poziția clasică a intelectualității prin punerea în criză a scrisului. Szabó-Reznek Eszter a cercetat foaia de activitate a actorilor și actrițelor de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, de la începutul anilor 1950, care apar ca niște autoportrete în scris. Lucrarea lui Miklós Erhardt este refilmarea literală a unui fragment dintr-un film documentar realizat în 1975. Szilárd Miklós folosește instrumentele artei contemporane pentru a crea o imagine portret-robot în logica unei investigații publice.
Digitalizare și pagina web: Jancsik Gergő, Öllerer Áron, Wanek Ferenc
Jurnaliști: Voicu Bojan, Nicoleta Moise, Tóth Helga, Zsizsmann Erika
Mulțumiri: Kocsis Tünde