Muzeul Haszmann Pál

Interesul regretatului Pál Haszmann pentru arta populară datează încă din copilărie, când, la bunica sa din Tamașfalău, strângea obiecte de artă populară decorate, realizând astfel o mică colecție. Probabil, din această perioadă (deceniul al doilea al secolului XX), s-a înfiripat și ideea organizării unui muzeu dedicat acestora.

Fondatorul Secției noastre s-a născut în anul 1902 la Comandău, devenind, după încheierea studiilor, învățător și activând în diferite localități din Treiscaune. Din anul 1934 s-a stabilit la Cernat, unde și-a întemeiat familia și a trăit până la moarte (1977). Pe toată durata activității sale de dascăl, chiar și în cele mai grele vremuri, Pál Haszmann a educat cu credință și devotament generații de elevi, pentru ca aceștia să devină membri de valoare ai comunității.

Mulțumită aprecierii de care s-a bucurat în localitățile unde a predat, oamenii de aici i-au donat cu multă bunăvoință piese valoroase, prin care Pál Haszmann și-a îmbogățit continuu colecția. Datorită orizontului larg al colecționarului, în ea se găseau în egală măsură vestigii cu caracter istoric (piese arheologice, numismatice, documente), etnografic (obiecte legate de ocupațiile tradiționale, port popular, mobilier pictat, țesături și broderii tradiționale, ceramică de factură populară, obiecte de sticlărie), bibliofil (tipărituri, carte veche, fotografii) și filatelie. În paralel cu munca de colectare, piesele aflate în colecție au fost valorificate cu exigență științifică. Pentru a răspunde acestor exigențe, Pál Haszmann și-a adâncit în permanență cunoștințele, luând legătura și colaborând cu acei specialiști (etnografi, muzeografi etc.) care îl puteau ajuta în acest sens.

Colecția Haszmann număra peste 8000 de piese și, pentru că autorul și-a dorit ca aceasta să devină accesibilă publicului larg, el a oferit-o Muzeului Național Secuiesc, în vederea deschiderii unei secții externe. În actul de donație și fondare a Secției, Pál Haszmann și soția lui, Ida Cseh (1909-2003), au stipulat clauza cu privire la indivizibilitatea și păstrarea Colecției la Cernat, precizând faptul că aceasta va continua să fie de sine stătătoare, neputându-se contopi cu alte colecții, respectiv faptul că se va afla în continuare în custodia membrilor familiei și a urmașilor acestora.

Sprijinită de către conducerea de la acea vreme a județului, de specialiștii Muzeului Național Secuiesc și de mulți alți oameni de cultură, nou înființata Secție și-a deschis porțile pe 25 februarie 1973, în conacul lui Gyula Damokos și pe terenul de circa două hectare aferente acestuia. Înființarea Muzeului a însemnat totodată și salvarea ansamblului-monument istoric, deoarece acesta, aflându-se de peste două decenii în proprietatea cooperativei agricole, se găsea deja într-o stare avansată de degradare.

În vederea păstrării și continuării tradițiilor secuiești, au fost înființate concomitent școala Populară și Asociația Culturală „Bod Péter”. Publicația periodică a acesteia din urmă, Csernátoni Füzetek (Caietele din Cernat), apare regulat, începând cu anul 1991.

Școala Populară din Cernat are deja o tradiție de patru decenii și îi găzduiește în fiecare an, din aprilie până în octombrie, pe tinerii (peste 600 în fiecare sezon) care doresc să cunoască și să-și însușească meșteșugurile tradiționale. Scopul acestor tabere este păstrarea în forme vii a tradițiilor, dezvoltarea abilităților și a simțului pentru frumos, inițierea în activități creatoare, respectiv întărirea spiritului comunitar al tineretului. Din gama ocupațiilor care pot fi însușite fac parte sculptatul în lemn, pictatul mobilei, dulgheritul, tâmplăria, meseria de rotar, fierăritul, precum și îndeletniciri casnice, cum ar fi confecționarea pâslei, torsul, țesutul și brodatul. Una dintre ocupațiile specifice școlii este sculptarea și construirea porților secuiești, respectiv a stâlpilor memoriali. Cele mai frumoase piese realizate în cursul taberelor intră de obicei în Colecția Muzeului.

De la înființarea sa, Școala Populară a găzduit și a educat un număr mare de tineri, sute dintre aceștia transformându-și abilitățile deprinse aici în profesie, devenind artiști de renume.

Datorită activităților educative, Muzeul din Cernat se află de patru decenii la loc de frunte în domeniul pedagogiei muzeale. În anul 2006 a luat ființă Asociația Culturală „Haszmann Pál”, cu scopul de a sprijini activitatea Muzeului, a Școlii Populare și a Asociației Culturale „Bod Péter”.

Obiectivul principal al Asociației este îmbogățirea, popularizarea și valorificarea, prin expoziții sau publicații, a colecțiilor Muzeului, întreținerea de relații cu alte instituții de specialitate, respectiv păstrarea, popularizarea și transmiterea mai departe a tradițiilor. Alăturându-se activităților începute în urmă cu peste trei decenii, Asociația contribuie la organizarea taberelor de creație și a expozițiilor, la redactarea publicațiilor, la coordonarea pregătirilor profesionale sau a unor simpozioane, colaborând cu mai multe instituții culturale din țară și din Ungaria, în vederea finalizării unor programe și proiecte comune.

Instituția, care din anul 1999 poartă numele lui Pál Haszmann, a sărbătorit 40 de ani de existență în anul 2013, aflându-se și în prezent în custodia celor trei fii ai fondatorului și a familiilor acestora.

Principalele grupuri de colecții:

• colecția de istorie materială și spirituală locală;
• colecția de meșteșuguri tradiționale;
• colecția de mobilier popular și mobilier pictat secuiesc;
• colecția de sculptură populară (grinzi și alte elemente de construcție, sculptate și inscripționate);
• colecția de ustensile (tradiționale și de alt tip);
• colecția de ceramică (de uz comun, de lux, porțelan) și de sticlărie;
• colecția de istoria culturii;
• colecția de țesături, broderii și port popular;
• colecția documentară (documente, cărți vechi, necrologuri, fotografii) și de discuri;
• colecția de numismatică;
• colecția de geologie și mineralogie;
• colecția de arheologie;
• colecția de artă plastică;
• colecția de monumente funerare (pietre și stâlpi funerari, cruci);
• colecția instrumentelor de redare și transmisie a sunetului (telefoane, radiouri, pickup-uri, magnetofoane, televizoare etc.);
• colecția de industria fontei;
• colecția de utilaje și mașini agricole.

Expoziția de bază

Expoziția de bază se găsește în incinta clădirii principale a Muzeului: conacul Damokos. Exponatele prezintă istoria spirituală și culturală a localității și a regiunilor învecinate, cu accent asupra materialelor referitoare la viața și activitatea celor mai importanți fii ai locului, cum ar fi Péter Bod sau Antal Végh. În cadrul Expoziției sunt prezentate și cele mai importante aspecte locale, evenimente istorice majore (Răscoala lui Ferenc Rákóczi al II-lea, Revoluția de la 1848-1849, Primul și al Doilea Război Mondial).

Printre exponate se găsesc numeroase lăzi de zestre și piese de mobilier secuiesc cu decor pictat, din secolele XVII-XIX, obiecte ornamentale sculptate, piese vestimentare tradiționale, țesături și broderii din Cernat și Depresiunea Târgu Secuiesc, respectiv ustensile pentru tors și țesut. Tot aici este expusă și o valoroasă colecție de cahle, care prezintă produsele celor mai importante centre de olărit din regiune: Albiș, Brețcu, Târgu Secuiesc, Zăbala și Pava.

Muzeul în aer liber

Expoziția în aer liber a Muzeului a luat ființă ca o împlinire a inițiativei începute în perioada interbelică, în curtea Muzeului Național Secuiesc. Mai precis, atât casa cu acoperiș cu draniță din 1690 de la Vârghiș, cât și casa de la Belani, construită de Sámuel Orbán în 1726, au fost cumpărate de Muzeul nostru, urmând să fie ridicate în curtea instituției din Sfântu Gheorghe, în spatele casei din Ciuc, în sensul de a funcționa drept clădiri reprezentative pentru regiunile din care acestea provin. Lipsa spațiului necesar amenajării clădirilor a făcut ca acestea să fie reconstruite în curtea imobilului de la Cernat, lor adăugând-se cu timpul și alte clădiri specific secuiești, dintre care trebuie menționate casa de la Albiș – din bârne, cu mai multe încăperi, cu tinda într-un colț – construită între 1785 și 1790, respectiv un grânar din secolul XVIII, de la Alungeni. Clădirile sunt și spații expoziționale, interiorul lor fiind amenajat în stilul specific regiunii și al epocii.

Cel mai vechi exemplar al porților secuiești din curtea Muzeului este cel al familiei Miskolczy de la Pava, din anul 1761, un exponat specific pentru porțile cu porumbar din regiune. Dintre celelalte exemplare, merită evidențiate așa-numita „Poarta domnului Fehér” din anul 1800, de la Turia de Jos, respectiv două porți de factură locală, din Cernatul de Sus, una a lui István Rákosi, din 1818, cealaltă a lui Gyula Beke, din 1854.

Bogata colecție de grinzi sculptate, expusă tot aici, provine în mare parte din salvarea elementelor de construcție ale clădirilor din secolele XVII-XIX, din Cernat și împrejurimi, clădiri care au fost demolate cu timpul.

Tehnica populară este reprezentată de moara de apă, cu două pietre, a lui Simon Orosz din Cernatul de Sus, construită în anul 1836 și utilizată pentru măcinat, dar și pentru descojirea meiului.

O parte a curții Muzeului este rezervată prezentării apiculturii locale, prin expoziția de coșnițe și stupi, respectiv ustensile specifice acestei ramuri de ocupație.

Expoziția de unelte și mașini agricole

Colecția de unelte și mașini agricole este extrem de bogată și beneficiază de un spațiu expozițional propriu. O parte a colecției este reprezentată de numeroasele motoare stative cu un singur cilindru, vertical sau orizontal, care funcționează cu motorină, benzină sau petrol lampant, iar motoarele mobile (tractoarele) sunt, de asemenea, foarte numeroase și variate, între ele găsindu-se și exemplare rare, cum ar fi tractoarele americane Fordson sau International, sau tractorul HSCS, fabricat în Ungaria.

În expoziție se găsesc într-un număr foarte mare și în forme variate utilaje agricole fabricate în Ungaria și în celelalte țări europene. Colecția este compusă din toată gama de unelte utilizate de gospodarii secui, în cursul ultimului secol: pluguri (printre ele, și modelul inventat și fabricat de Antal Végh, care a ajuns să fie utilizat și în afara Arcului Carpatic), grape, role, semănătoare, utilaje de prășit și cultivatoare, utilaje de recoltat cartofi.

Garniturile mașinilor de treierat: mașini, locomobile, batoze și celelalte componente ale acestora sunt prezente în număr mare, de la treierătoarele pentru cereale, la cele pentru trifoi și lucernă, dar și cele pentru păstăioase (linte, fasole).

Colecția de industria fontei

Necesitatea colecționării obiectelor realizate din fontă a fost recunoscută de fondatorul Muzeului, care a și inițiat colecția. Ca urmare a activității sale și a urmașilor săi, astăzi, colecția de piese din fontă este una dintre cele mai bogate din Ținutul Secuiesc și Transilvania, fiind recunoscută și la nivel internațional.

Amplasate în general în regiuni cu zăcăminte bogate în minereu, furnalele și turnătoriile realizau sute de variante ale diverselor tipuri de sobe de fontă, care se diferențiau doar prin decorul de pe ele, prin stilurile decorative putându-se urmări evoluția modei în diferite perioade.

În colecție, compusă în marea sa majoritate din produsele furnalelor din Ținutul Secuiesc, se găsesc sobe din fontă, obiecte legate de viața spirituală (cruci, crucifixe), obiecte de uz casnic (vase, mojare, fiare de călcat) și obiecte de podoabă (statui, ornamente, tăvi ornamentale, lumânări, lămpi).

Colecția instrumentelor de redare și transmisie a sunetului

Această Colecție își are baza în expoziția Istoria radiofoniei din Treiscaune, vernisată în anul 2004. Colectarea și restaurarea pieselor de acest tip continuă și în prezent, motiv pentru care aparatele expuse reprezintă doar o mică parte din ea. Cele mai vechi piese sunt radiourile cu detectoare de cristal și căști audio. Colecția acoperă întreaga gamă a aparatelor de radio, exemplarele fiind produsele unor firme electrotehnice de marcă, cum ar fi Standard, Orion, Philips, Telefunken, Grundig sau Tesla. Aproape 80% din radiouri sunt în stare de funcțiune, astfel încât vizitatorii, care doresc, se pot delecta cu programele de radiodifuziune.

Alături de aparatele radio, colecția dispune și de un număr mare de gramofoane și patefoane, respectiv aparate de telecomunicație (stații morse, telefoane, și o mică centrală telefonică).

Program de vizitare:
Marți – Vineri: 9:00–17:00
Sâmbătă – Duminică: 9:00–14:00

Închis luni și de sărbătorile legale.

Informații de contact:
527070 Cernat, str. Muzeului, nr. 332
Județul Covasna, România

Telefon/Fax: +40 746 103 796
E-mail: hpmuzeum@yahoo.com
Pagina web: facebook