Gyárfás (1857–1925)

Cu ocazia Zilei Culturii Maghiare, Muzeul Național Secuiesc va inaugura o expoziție în sălile sale de expoziții temporare, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la moartea lui Jenő Gyárfás (1857–1925).

Lucrările unuia dintre cei mai renumiți artiști vizuali ai Ținutului Secuiesc, aflate în colecția de artă a instituției, au fost parțial prezentate deja publicului din Sfântu Gheorghe și din întreaga regiune în expozițiile anterioare. Ca noutate a acestei expoziții, lucrări achiziționate în ultimii câțiva ani sau primite prin donații vor fi expuse acum pentru prima dată.

Despre artistul remarcabil din Sfântu Gheorghe, care, după studiile sale de la Budapesta și München, s-a întors în orașul natal, se spune adesea că este „Munkácsy al secuilor”, întrucât abilitățile sale de pictură și desen, precum și forța dramatică și sensibilitatea lirică reflectate de lucrările sale îl plasează printre cei mai mari maeștri ai vremii.

Portretele, scenele de gen, precum și imensele sale pânze inspirate din teme biblice, literare și istorice mărturisesc despre un talent și o educație artistică excepționale, iar în același timp, introduc vizitatorul într-o operă de care provocările, încercările și dificultățile legate de marginalizare nu sunt deloc străine.

Ca unul dintre cei mai promițători artiști ai vremii sale, Jenő Gyárfás a făcut o alegere care l-a scos din circulația artistică a capitalei, dar întorcându-se la Sfântu Gheorghe, a creat lucrări de valoare durabilă în țara sa natală. Arta sa, activitatea sa de organizare a artei, dedicarea sa neclintită și opera lui Gyárfás, care s-a desăvârșit în patria natală, constituie un model demn de urmat pentru generațiile de astăzi.

Jenő Gyárfás (1857–1925), artist plastic și scriitor, s-a născut la 6 aprilie 1857 la Sfântu Gheorghe.

A urmat studiile secundare în orașul său natal, la Colegiul Székely Mikó, apoi s-a înscris la Școala de Desen Aplicat din Budapesta, unde a obținut diploma de profesor de desen ca student al lui Bertalan Székely (1835–1910).

Între 1877 și 1880, a fost student la Academia de Arte Frumoase din München. Aici, profesorii săi au fost Sándor Wagner (1838–1919), Wilhelm von Diez (1839–1907) și Gabriel Max (1840–1915). Printre primele sale lucrări semnificative realizate în perioada studiilor superioare se numără Primul dinte (1880), care a avut un succes internațional după expozițiile de la München și Bruxelles. Portretul lui Bertalan Karlovszky, pictat tot în acest an, este considerat o capodoperă a portretisticii maghiare. A participat la mai multe concursuri în Budapesta, iar din cauza succeselor doar parțiale, s-a întors la Sfântu Gheorghe, unde și-a amenajat un studio într-o clădire construită în 1880, special pentru acest scop.

Cea mai faimoasă compoziție a sa este lucrarea Tetemre hívás (1881), inspirată de balada omonimă a lui János Arany (1817–1882), ale cărei mai multe variante și singurul exemplar finalizat se află în Galeria Națională a Ungariei, în timp ce două studii preliminare importante sunt păstrate la Muzeul Național Secuiesc.

În 1882, a făcut un turneu de studii în Italia, iar în 1905 a călătorit în Anglia cu același scop.

A pictat mai multe compoziții istorice și de inspirație istoricistă (Regele Matei alungă episcopul de Otranto, Jurământul lui Ladislau al V-lea, Moartea lui Áron Gábor) și numeroase portrete remarcabile (Bertalan Karlovszky, Lajos Kossuth, József Hatolykai Pótsa, Bálint Császár, Ida Fogolyán, Emília Zathureczky Cserey, Autoportret). Scenele sale de viață reflectă realismul modului de viață popular maghiar și secuiesc (Bucuriile iernii, La pian, După ploaie).

Jenő Gyárfás a realizat și ilustrații de cărți și proiecte de coperte. Sub influența poeziei lui János Arany, a scris ode, romanțe, balade și chiar o poveste cu zâne (Voalul fermecat, 1907), precum și o dramă.

A murit pe 3 decembrie 1925 în orașul său natal. Este înmormântat în cimitirul bisericii-cetate reformate din Sfântu Gheorghe, în cripta familiei.

Cu ocazia centenarului nașterii sale, în 1957, pe peretele fostului său studio a fost amplasată o placă comemorativă. În 1971, în același loc, a fost inaugurată o expoziție memorială cu lucrările sale, care a fost închisă în anii 1980. În 2005, cu ocazia celei de-a 80-a aniversări a morții sale, a fost deschisă o expoziție comemorativă la galeria Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe, care îi poartă numele.

Majoritatea lucrărilor sale se află în colecția de arte plastice a muzeului nostru. Cu ocazia centenarului morții sale, în clădirea renovată a muzeului, vom expune cele mai remarcabile lucrări ale „pustnicului din Sfântu Gheorghe”, prezentate într-o nouă lumină.